A fi mama este un job in sine. Activitatea pe care o presupune ingrijirea prichindeilor nu se rezuma doar la 8 ore pe zi, ci ocupa toate cele 24 de ore. Contrar acestui lucru, multe mamici au ales sa completeze activitatea de mamica cu cea de antreprenor. O buna parte dintre acestea au ajuns chiar sa aiba succes, ceea ce le dovedeste tuturor ca se poate.
Am incercat sa surprindem esenta vietii fiecarei dintre aceste mamici, supunandu-le la un interviu cu 10 intrebari.
- Cand ati inceput business-ul? Inainte sau dupa ce ati devenit mamica?
La finalul lui 2008 am infiintat propria companie, unde lucram dupa ora 18.00. Am pornit businesul din pasiune pentru mediul online si nu am urmat niciunul dintre pasii consacrati: am pornit compania cu fonduri zero (doar banii de infiintare a fimei, pe care i-am platit din salariu), fara niciun plan de busines, fara sa stiu unde vreau sa ajung si mai ales fara sa imi propun vreodata sa plec din corporatie sa imi fac propria afacere. Intotdeauna m-am considerat un sef cu care se lucreaza ingrozitor si chiar si acum, dupa atatia ani tot asa am ramas. Sunt un foarte bun specialist si ca toti specialistii am probleme cu tot ceea ce inseamna delegarea responsabilitatilor. Fac in continuare eforturi semnificative de imbunatatire – invat atat cat imi permite timpul, insa progresele nu sunt pe masura asteptarilor.
Timp de aproape 2 ani am lucrat cate 14 ore pe zi si uneori si in weekend –iar in primavara anului 2010, dupa o excursie in Kenya, care mi-a schimbat pur si simplu viata si viziunea asupra mea si a ceea ce vreau sa fac cu mine, am decis ca a venit momentul sa iau o hotarare si sa ma indrept intr-o directie clara.
In Kenya am invatat sa spun “multumesc’ si sa o spun din suflet, am invatat sa pretuiesc lucrurile pe care le am si sa stiu ce imi doresc. Am invatat ca oamenii de langa tine sunt singura avere pe care o poti face in viata, am invatat sa ma uit mai atent in jurul meu, sa respect ceea ce am si sa fiu sincera cu mine. Am invatat ca valorile materiale nu dureaza o vesnicie si ca fericirea este o atitudine si nu neaparat o stare de spirit.
Atunci mi-am facut primul mini-plan de business, prima predictie de venituri si cheltuieli- primul buget pana la final de an si am decis ca a venit vremea sa pornesc pe cont propriu. La inceput mi-a fost tema sa pornesc singura si am ales o varianta care mi se parea mai comoda – un parteneriat cu un boutique de PR care facea relatii cu presa, urmand ca eu sa vin cu partea de online sa completez serviciile oferite. In cateva luni mi-am dat seama ca viziunile noastre de business nu se prea intalnesc si am inceput sa ma gandesc la varianta de a merge mai departe singura.
Am pornit la drum cu ideea de a face un atelier/un boutique de comunicare pentru companiile din servicii financiare- pentru ca lucrand in acest domeniu am constatat o lipsa a agentiilor de comunicare cu expertiza in acest domeniu- dintotdeauna comunicatele de presa se plimbau intre client si agentie de min 5 ori si pana la urma tot oamenii din companie trebuiau sa il rescrie in proportie de 90%. Produsele de asigurari de viata de exemplu sunt produse foarte complexe, al caror mecanism de functionare trebuie studiat si inteles si la fel este toata industria financiara. Pornind de la aceasta premisa am gasit reteta de succes- colaborarea cu ziaristii din domeniu, astfel incat sa pot aduce valoare adaugata clientilor.
In primii ani de business am testat si varianta de a avea angajati, insa pentru mine (pentru ca asa cum spuneam nu sunt un bun manager) nu a functionat. Si mi-am gasit apoi reteta ideala pentru mine- sa lucrez cu colaboratori (care sunt freelanceri sau lucreaza in presa) si este o reteta care inca functioneaza.
Mi-am construit business-ul ca o relatie personala cu clientii –motiv pentru care lucrez si acum cu clientii din 2008 cu care am pornit la drum- si am mizat intotdeauna pe oameni si valori, inainte sa mizez pe profituri si cifre. Am ales intotdeauna sa lucrez cu oameni cu experienta in defavoarea juniorilor (desi costurile au fost infinit mai mari), insa timpul pe care il aveam la dispozitie nu imi dadea posibilitatea sa pot sa invat pe cineva ceva sau sa il pot astepta sa creasca (am folosit asta ca scuza pentru faptul ca sunt un manager slab).
Pretuiesc oamenii si apoi banii, cred cu tarie ca un client multumit aduce si altii, si consider ca o idee brilianta fara o executie pe masura este doar o idee si nimic altceva.
- Cum va organizati timpul si cum reusiti sa tineti separata activitatea business-ului de cea destinata copilului?
In momentul in care am ramas insarcinata credeam cu tarie ca voi inchide business-ul atunci cand voi naste. insa ce nu stiam atunci este ca un copil vine cu super puteri pentru mame. Desi in primele luni lucrurile erau haotice- sedintele le tineam in sufragerie, iar cand Ilinca avea 2 saptamani am avut prima conferinta de presa cu un client si am mers cu copila, care a stat cuminte, in scoica, in spatele salii pana la final. Primele luni au fost grele, apoi am invatat sa spun NU, am invatat sa prioritizez lucrurile, am invatat sa stiu ce conteaza cu adevarat si care sunt bataliile pe care trebuie sa le port si la care sa renunt. Dupa sase luni deja avem un program bine definit, lucram dupa ora 18.00, cand ajungea acasa sotul meu si prelua copilul. Avem si bunicile care ma ajutau, asa ca mi-a fost relativ simplu sa ma organizez.
Traim intr-o cultura care celebreaza “a fi ocupat”, pentru ca, pana la final de zi, sa iti dai seama ca a fi ocupat nu inseamna mereu ca lucrurile chiar se intampla. Eu merg pe principiul de a fi eficient intr-un echilibru smart si nu neaparat in efort pur si simplu. imi place sa citesc si sa imi acord timp: sa beau o cafea eu cu mine, sa ma uit in gol si sa planific ziua de maine.
- Lucrati de acasa sau aveti un birou la care mergeti in fiecare zi?
Inainte de pandemie aveam un birou, dar cel mai mult lucrez la clienti.
- Aveti persoane care va ajuta cu cel mic?
Am avut bunicile, iar din momentul in care Ilinca a inceput scoala am facut un grup de whatsapp cu parintii din cartier- si ducem copiii la scoala prin rotatie, ii luam la fel si ii aducem in parc unde se mai joaca pana ajunge toata lumea sa isi recupereze propriul copil. E mai simplu.
- Aveti angajati?
In acest moment nu, am avut la un moment dat, dar mi-am dat seama, spre norocul tuturor, ca este mai sigura sa nu. Lucrez cu 15 colaboratori- pentru ca eu cred in specializare si supraspecializare si nu cred ca exista cineva care le poate face pe toate in acelasi timp.
- Care este cifra de afaceri acumulata in ultimul an de activitate?
Undeva la 100 000eur.
- Care sunt cele mai mari piedici de care v-ati lovit in primul an de business?
Cred ca de mentalitatea mea sau mai degraba lipsa unei mentalitati antreprenoriale. Faptul ca luam totul foarte personal si nu intelegeam ca deciziile trebuie sa fie legate de business si nu de tine.
Si piedica de care inca ma lovesc- faptul ca sunt clienti mari care nu inteleg avantajul de a lucra cu o agentie mica si cu personal specializat , cu o echipa ultraspecializata, dar ai carei membrii nu sunt angajati in aceeasi firma. Prefera sa lucreze cu agentii mari, cu multi angajati- desi cei care se ocupa efectiv de ei nu au nici experienta si nici expertiza pe zona lor.
- Cum si de ce ati decis ca trebuie sa va construiti un business?
Pentru mine cel mai important este sa am timp pentru familie, sa imi pot organiza timpul asa cum vreau, sa fac ceea ce imi place, sa pot da inapoi ceva societatii, sa imi pot alege proiectele si clientii care ma inspira. Fix in aceasta ordine ! si cred ca fiecare dintre noi este dator sa faca in viata asta ceea ce ii place. Iar mie imi place mult ceea ce fac.
Am pornit pr drumul antreprenoriatului cu un sigur gand- sa ma trezesc in fiecare zi fiind inca pasionata de ceea ce fac si sa fiu pregatita sa renunt atunci cand va fi o corvoada/
