Roberta Camelia Rosca este mama singura, medic si fosta corporatista. Pe blogul sau, Alegefericirea, se descrie asa: “lucrator al cuvintelor prin vocatie, corporatista perfectionista prin educatie, razvratita, prin propria vointa, in persoana libera”. Am vrut sa aflam de la Roberta cum se poate descurca o mama atunci cand destinul o determina sa ramana singura cu doi copii si cat de greu e sa renunti la o pozitie bine platita intr-un mare corporatie pentru a alege fericirea, ba mai mult, sa poti sa ii ajuti si pe altii sa-si schimbe viata.
Prezentarea ta de pe blogul pe care scrii, incepe cu „mama inainte de orice”. Mai este „la moda” sa fii mama in societatea noastra?
– A fi mama este menirea noastra. Este expresia feminitatii, este expresia capacitatii de creatie. Nu cred in „cea mai mare realizare a mea este copilul” pentru ca nu-mi pare ca cele mai „realizate” femei sunt mamele eroine. Dar cred ca maternitatea este o bucurie pe care, daca stii sa o intelegi, sa o traiesti, sa ti-o insusesti, este cea care iti poate aduce mult echilibru. Si da, cred ca echilibrul este o mare realizare pe care o poti avea in viata. Asa incat, fara a ma gandi vreodata daca este la moda sau nu, traiesc maternitatea de mai bine de 28 de ani si ma bucur de ea in fiecare zi.
Cine esti si de unde ai aparut in spatiul virtual?
– Sunt robertacameliarosca. La care, de cateva luni, am adaugat „punct ro”. Blogul meu ma defineste pentru ca este singura activitate pe care o fac in ultimii 50 de ani fara constrangeri de orice fel! Toata viata mea am facut ceea ce au dorit altii, ceea ce a fost nevoie ca sa ma pot incadra in canoanele societatii. Acum mi-am capatat libertatea (inclusiv financiara) de a face doar ceea ce mie imi produce bucurie. Asa am ales eu „fericirea”. Lasand gluma la o parte, sunt absolventa a Facultatii de Medicina din Craiova. Medic nu am ajuns sa fiu, practic, niciodata. Imediat dupa examenul care-mi incheia stagiul in specialitatea medicina de familie, am inceput sa lucrez in industria farmaceutica si apoi in cercetarea medicala.
Acum mai putin de un an m-am retras din activitatea corporatista (dupa 22 de ani) si am inceput sa invat libertatea.
Cel mai mult a influentat aceasta decizie fiul meu mic si tot el este cel ce ma sustine in a fi consecventa cu ea.
De ce „Alege fericirea”?
– Pentru ca, tot de la copilul meu, am invatat ca suntem ceea ce alegem noi sa fim. Si pentru ca, dintotdeauna, mi-am dorit lucruri duse pana la capat. Eu i-as cere pestisorului de aur sa-mi dea puterile ca ale lui, nu m-as multumi cu trei dorinte. Iar fericirea este un scop complet.
Starea ta de fericire nu depinde sau nu ar trebui sa depinda de circumstante. Am vazut oameni singuri, dar fericiti, am vazut oameni bolnavi care isi gaseau fericirea in lucrurile marunte din fiecare zi si stiau sa rada si sa se bucure, am vazut oameni saraci sau foarte bogati care-si traiau fericirea independent de decor.
Cand sotul meu a murit, cu 7 ani in urma, am intalnit oameni care nu au stiut, in general, sa reactioneze la o tragedie. Nu stiu daca oamenii, de regula, nu stiu sa faca fata nici macar durerilor altora sau asa a fost karma mea. Dar cel mai mult ma suparau formulele de tipul „bine macar ca esti sanatoasa, sau ca ai serviciu, sau ca ai copii, sau ca-ti sunt copiii sanatosi…” Ca si cand, daca oricare din celelalte lucruri pe care inca le aveam s-ar fi prabusit, abia atunci aveam dreptul la mila celorlalti…
Si atunci am realizat ca nu conteaza cat de dramatica este viata cu noi la un moment dat, reactia noastra la durere, la stress, la suferinta este cea care face diferenta.
Ai doi copii, inteleg?
– Da, am doi baieti. Am avut norocul sa fiu si mama tanara si sa am si un alt copil cand eram mai „coapta”. Unul este consultant financiar in Londra, iar celalalt este in clasa a 8-a. Ne pregatim emotional (impreuna) pentru capacitate.
Cum te descurci mama singura?
– Dupa 7 ani, nu mai realizezi ca esti singura. Te obisnuiesti cu situatia. Fiind dintotdeauna principala responsabila cu finantarea familiei (sotul meu a avut o cariera in practicarea medicinei) nu a fost foarte dificil sa-mi gasesc un echilibru in partea concreta a existentei noastre. Dificultatea initiala a fost sa-mi fac o retea de mesteri: mecanic auto, lacatus, faiantar, electrician, „om bun la toate” (de exemplu sa-mi curete zapada de pe locul de parcare). Apoi totul intra intr-o rutina. Cu partea emotionala a vietii mele a fost mult mai dificil si aici a trebuit sa gasesc singura solutii pentru ca orice profesionist in domeniu nu poate sa lucreze cu convingerile tale. Te ghideaza, te ajuta, dar nu poate repara nimic in locul tau.
Cum ti-a venit ideea unui blog?
– Nu este prima mea tentativa in sensul asta. Am scris vreo 3-4 ani pe un blog al revistei Tango – Marea Dragoste. Acum acel blog este inchis pentru ca am dorit sa traiesc libertatea absoluta, fara nici un fel de constrangeri. Asa a aparut www.robertacameliarosca.ro. Adica eu.
Am vazut ca te preocupa alimentatia sanatoasa. Este acolo un secret catre fericire?
– Da, poate fi si acolo. Am scris, in general, despre subiectele care m-au preocupat pe mine, pentru mine. Pentru ca cel mai vehement explici acele lucruri pe care tu le ai de invatat. Am plecat de la premisa ca nu sunt unica si cel mai probabil problemele mele le au multi altii si daca reusesc sa ajung la cativa dintre ei si reusesc sa le scurtez zbaterea, scopul meu este atins. Am inceput cu alimentatia sanatoasa pentru ca aveam o istorie de 20 de ani de studiu si preocupari in domeniu.
Exista ceva ce ai schimba, daca ar fi sa o iei de la capat?
– Eu cred ca toti avem sansa sa o luam de mai multe ori de la capat. Doar ca nu ne amintim, de cele mai multe ori. Iar in viata asta am schimbat de multe ori directia. La 10 ani scriam poezii, la 20 de ani credeam ca voi deveni medic, la 30 de ani am inceput sa fac vanzari, la 32 de ani am publicat prima carte, la 35 am inceput sa lucrez in cercetare, la 40 de ani in marketing, la 45 am facut people management, la 52 m-am intors la scris.
Nu as schimba nimic. Nici macar reactiile mele ciudate la evenimente pe care nu le-am putut gestiona simplu. Pentru ca toate astea m-au facut cea care sunt. Si mie, acum, imi place tare mult de mine insami.
